Biruri mai mari pentru bogați?

 Dorian OBREJA

Trăim într-o lume din ce în ce mai surprinzătoare, extinzându-se la scară planetară formula aplicată cândva unei singure țări, aceea de ”a tuturor posibilităților”.

În acest sens, excepțiile pot deveni, cu încetul reguli. Dacă luăm exemplul oamenilor bogați, a devenit o obișnuiță să auzim despre cei mai mulți dintre ei că nu doar păstreză tăcerea asupra averii acumulate, ci și iau măsuri care de care mai garantate pentru a și-o păstra neatinsă, dacă se poate și de stat, și de persoane fizice cu apucături haiducești.

Foarte puțini dintre cei amintiți au dorit părăsească ipostaza cu pricina și să devină simpli cetățeni – cu o viață austeră, dar și lipsită de complicații.

Este cunoscut exemplul lui Charles F. Feeney, deținător al unei averi de 8 miliarde dolari, pe care a donat-o aproape în întregime organizațiilor de caritate, alegând să trăiască apoi într-un apartament modest, închiriat, și măsurându-și timpul pe care îl mai avea de trăit cu un ceas de 10 dolari. Poate această alegere, de a-și duce existența departe de motive stresante, l-a ajutat să atingă frumoasa vârstă de 92 de ani. În legătură cu Feeney, trebuie știut că Bill Gates și Warren Buffet, doi dintre cei mai bogați oameni din lume, l-au prețuit în mod deosebit. Cel dintâi, când i-a oferit lui Feeney un premiu, a ținut să sublinieze că acesta „este eroul meu și al lui Bill Gates – ar trebui să fie eroul tuturor”. În glumă, aș consemna că cei doi menționați și-au admirat eroul, dar nu i-au și urmat exemplul...

Din aceeași categorie, l-aș mai menționa pe austriacul Karl Rabeder, deținător al unei averi de „doar” circa 5 milioane de euro, pe care a dirijat-o către organizații de caritate. El s-a mutat într-o cabană mică și modestă, la munte, afirmând, apăsat, că „banii sunt contraproductivi – împiedică fericirea”.

Desigur, ar însemna să fim desprinși cu totul de realitate închipuindu-ne că Bill Gates, Warren Buffet și alte zeci de miliardari sau milionari ar renunța la bani dintr-un asemenea motiv – pe care poate nici nu-l percep ca atare. Rămânând, deci, foarte realiști, trebuie să ținem cont de semnalarea Oxfam – o asociație a organizațiilor caritabile -, care a declarat că cei cinci mai bogați oameni din lume și-au dublat averea vastă din 2020 și a avertizat cu privire la două aspecte: 1. că lumea ar putea avea, într-un deceniu, primul său trilionar; și 2. că, dacă tendințele actuale persistă, sărăcia nu va fi eradicată încă 229 de ani.

Poate și ca urmare a unor asemenea percepții și comentarii, pe adresa recent desfășuratului Forum de la Davos a sosit o scrisoare, semnată de 250 dintre cei mai bogați oameni de pe planetă, care conține, în esență, mesajul aparent stupefiant „vă rugăm să ne impozitați”. Semnatarii țin să precizeze că demersul lor nu este o premieră, ci datează de cel puțin trei ani, atunci când au făcut publică întrebarea „când veți impozita averea extremă?”. În același timp, autorii scrisorii țin să facă și alte precizări, necesare pentru a înțelege viziunea lor și decizia de acționa în consecință: „(impozitarea) nu va schimba în mod fundamental nivelul nostru de viață, nici nu ne va priva copiii și nici nu va afecta creșterea economică a națiunilor noastre. Dar va transforma bogăția privată extremă și neproductivă într-o investiție pentru viitorul nostru democratic comun”.

Taxarea miliardarilor ar putea genera circa 250 miliarde dolari anual, cam cât PIB-ul României, așa că apelul „săracilor” bogătași este îndreptățit!