Iașul, dominat de violență. Poliția rezistă cu greu

În realitate, cel puţin pe raza judeţului Iaşi, e, de departe, cea mai frecventă infracţiune. Lovire sau alte violenţe, articolul 193 din Noul Code Penal. Adică, pumni în cap, şuturi în figură, cotonogiri. Zilnic sunt înregistrate măcar câteva sute. Pare mult, dar Iaşul are 93 de comune, fiecare dintre ele cu măcar trei sate. Cam 500.000 de locuitori în rural şi cam tot atâţia în urban (Iaşi, Paşcani, Târgu Frumos, Hârlău).

Crâşme, pe măsură. Cele mai multe, din ălea încă ieftine, unde poţi să razi o cinzeacă doar cu patru lei, o bere la jumătate nu-i mai mult de şase, e loc de beţii straşnice. Care, de multe ori, au ca epilog chelfăneli cum scrie la carte.

Un calcul statistic denotă că, zilnic, au loc măcar 300.000 schimburi de pumni. Conform legii, ar trebui dosar penal pentru toate astea. Numai că s-ar asfixia total instanţele, şi-aşa aglomerate de procese fără niciun sens.

Cele mai dese pocneli au loc în mediul rural, după orele amiezii. Sar dinţi, se rup coaste, se umflă instant ochii, însă nici măcar unu la sută din aceste cazuri nu ajunge în instanţă. Din mai multe motive.

Principalele incoveniente: distanţele de parcurs şi birocraţia. Dacă stai pe la Dagâţa, ţii de Judecătoria Paşcani, Vreo 40 kilometri de mers prin dâmburi, fără un mijoloc de transport în comun cu program clar. Trebuie certificatul medico-legal, la câţiva pumni în cap ori ceva şpiţuri pe la ficaţi, nimeni nu-ţi dă mai mult de 20 de zile. La proces, câştigi fără probleme, dar învinsul nu ia decât cel mult ceva cu suspendare. Iar despăgubirile sunt infime. Maxim, câteva mii de lei. Nu rentează de nicio culoare.

O bere de împăcare la cârciuma din sat sat e mult mai eficientă

Mult mai smplu şi mai practic e să cazi la pace. Un litru de vin rezolvă problema, nu tu drumuri aiurea pe la Judecătorie, nu mers la dat cu subsemnatul pe la secţie, nu trebuie taxă de timbru şi nici vizite la IML. Aşa că astfel s-a ajuns la tradiţia mardelilor în judeţul Iaşi, în Moldova, chiar în toată ţară. Practic, nu mai sunt plângeri penale şi, dacă sunt, se lasă cu decizia de „încetare a procesului”. Cazul nu reprezină interes public.

Aşa că ţăranii continuă să-şi dea la cap cu hârleţele, topoarele ori alte cele. Nu se ajunge la proces. O bere de împăcare la cârciuma din sat sat e mult mai eficientă. Claudiu CONSTANTIN